Terapia prin nisip (sandplay) a fost dezvoltată de analista elvețiană Dora Kalff, pornind de la ideile lui C.G. Jung. Copilul primește o tavă cu nisip și o colecție de figurine: oameni, animale, case, copaci, obiecte simbolice. Cu ele construiește lumi, fără să i se ceară să explice ce face. Metoda este profundă, nonverbală și nondirectivă: imaginile din nisip spun ceea ce cuvintele nu pot încă spune.
Studiul
O echipă de la Liverpool John Moores University a publicat în 2026, în revista Counselling and Psychotherapy Research, prima analiză sistematică a studiilor cantitative despre terapia jungiană prin nisip la copii și adolescenți. Cercetătorii au fost atenți în special la efectele asupra traumei. Din aproape 1.200 de articole identificate, 27 de studii din 8 țări au îndeplinit criteriile de includere.
Rezultatele
Studiile analizate arată, în ansamblu, o îmbunătățire a sănătății psihice a copiilor și adolescenților care au urmat terapie prin nisip:
- o mai bună reglare a emoțiilor;
- niveluri mai scăzute de anxietate;
- o stare generală de bine și o sănătate mintală mai bune.
Autorii notează și că metoda a depășit de mult granițele lumii occidentale: este practicată astăzi intens în Asia și în America Latină.
Cu ce rezerve
Cercetătorii spun deschis că baza de dovezi pentru sandplay este încă mai restrânsă decât pentru terapiile mai bine studiate. Recomandă cercetări viitoare cu metodologii mai riguroase. Rezultatele sunt încurajatoare, dar nu definitive.
De ce contează
Copiii, mai ales cei care au trecut prin experiențe dificile, nu au întotdeauna cuvinte pentru ce trăiesc. Terapia prin nisip le oferă un limbaj: imaginea, jocul, simbolul. Acesta este, de fapt, unul dintre principiile centrale ale psihologiei jungiene, care vede în imagini calea naturală prin care psihicul se exprimă și se vindecă. Studiul aduce confirmări empirice valoroase pentru o metodă folosită de zeci de ani în cabinetele jungiene din întreaga lume.